Centrul de consiliere și sprijin pentru tineri.
Centrul de consiliere și sprijin pentru tineri aflați în situații de risc – un serviciu rezidențial care acoperă o gamă variată de nevoi ale tinerilor postinstituționalizați aflați în dificultate, de la găzduire pe o perioadă determinată la sprijin material, cultural, juridic şi administrativ, relaţional, ocupațional, dar și servicii medicale, după caz.
Ce ne propunem?
Proiectul vizează diminuarea şocului adaptativ al tinerilor adulţi, care, după vârsta majoratului rămân fără suportul instituţionalizat de protecţie socială și se găsesc într-o perioadă extrem de vulnerabilă pentru care au nevoie de o perioadă de tranziţie și de adaptare la cerinţele vieţii de adult.
Pașii spre independență
Această intervenție urmărește dezvoltarea deprinderilor adecvate de viaţă adultă cu privire la:
- gestionarea bugetului propriu, a locuinţei şi a resurselor comunitare
- gestionarea integrării socio-profesionale prin finalizarea studiilor
- planificarea carierei
- găsirea şi păstrarea unui loc de muncă
- îngrijire personală şi conduită adecvată în societate
- autogospodărire
Începând cu anul 1997 și până în prezent, Fundația Filantropică Metropolis a schimbat în bine viața a peste 700 de copii și tineri, care au primit o nouă șansă, prin programele și serviciile noastre.
Tinerii post-instituționalizați de pe raza Sectorului 6 pot locui aici pe o perioadă de până la 5 ani, cu obligația de a economisi în contul personal 50% din salariu. Obiectivul vizat este ca, la finalul celor 5 ani, aceștia să își poată depune dosarul de achiziție a unei locuințe. Tinerii – foștii copii îngrijiți în Centrul „Acasă“ și nu numai – beneficiază de servicii privind integrarea în societate. În prezent locuiesc în centru 18 tineri.
Rezultatele sunt tineri pe deplin integrați în societate, chiar dacă au fost lipsiţi de şansa de a creşte într-un climat familial adecvat și, pe termen lung, o societate care integrează, asigură egalitatea de șanse și valorifică natural competenţele tuturor categoriilor de tineri.
Pe vremea când încă nu construisem fundația, mergeam săptămânal să vizitez copiii și să le dezvolt cultura generală. Uneori își alegeau temele singuri, cum a fost atunci când un băiețel m-a rugat să vorbim despre timp. „Ce vrei să știi?“, l-am întrebat. „De ce uneori timpul trece repede și alteori nu?“, mi-a răspuns. A trecut mult timp de atunci, dar cred că m-am descurcat să îi răspund la întrebare. Băiețelul acela a fost ajutat de fundație să obțină o casă, iar în tot acest timp a avut grijă de mama sa. Astăzi este un tânăr pe picioarele lui, are propria familie și doi copii ale căror fotografii văd că le postează cu mândrie pe Facebook.